Amintirea revederii

Răsar lanțuri dinspre cer și apoi rupturi de valuri

Dau naștere izvoare unor cete de balauri.

Balauri albi făcuți în basme, ce se-ntind atotputernic

Între vise și fantasme.

Nori reies de printre astre, edenice cetăți și castre.

Printre norii beți de rupt tezaur trece-un zmeu făcut albastru,

Proiectat către un astru, noi vedem lumini de aur.

Zâne dulci și parfumate ce coboară muritoare,

Într-o clipă nemuritoare pe un chip de muritoare, 
Ce se lasă simțitoare prin a sa fire zâmbitoare, ce îți imprimă prevăzătoare fericiri Nemuritoare.

Și cate oare? Câte oare, clipe tot trecătoare au pornit tot călătoare, ca un tot venit din Soare, 
Ce răsare dintr-o zare eclipsând nesimțitoare zeci de drumuri 
Și-o cărare ce-o străbat -în timp se pare- către tine... 

Tu esti oare?

Cavalerii trec călare peste mările de sare

Și se apropie de-o floare,

Ce inundă lumea vie,

Cu un gând.. un vis.. prietenie.