Viața e plictisitoare, cât de greoaie, de rea și de anostă.. și atât de scurtă.
De ce timpul se măsoară în secunde și fericirea clipă cu clipă?
Cine a îndrăznit să ne dea suflare și apoi atât de teribil să ne curme?
Să fie El oare? Vina e a celui ce caută și vinovat începe să scurme.
Timpul poate fi atât de apăsător, viteza lui uneori poate să te fure.
Aș fi căutat un trai pașnic, dar plictisul nu poate să mă îndure.
Timpul e făcut de oameni pentru oameni, e doar de orientare.
Toate ce pot să ne apese țin doar de mintea noastră, ce jinduiește să zburde, să zboare.
Răutatea e eternă. E lupta noastră ce o ducem obosiți fără de încetare.
Răutatea e pretutindeni, e precum El. Ea doar așteaptă să o slujești și îți oferă fiecare încercare.
Doar în rai se regăsește pacea, doar de l-am dori cu însetare.
Cred că așa, căutându-l aici, poate-l vom regăsi și asta nu în clipe de visare.
Atât de simplu și totuși cât de ciudat, răul e ca timpul e făcut de oameni și aduce întristare.
De n-am fi sub Soare, nici ploile noastre nu ar mai fi să aștearnă atâta apăsare.
Un loc fără de griji, un loc fără durere, mâhnire și păcate.
Îngrijorător asta-mi spune un loc fără de noi, ar aduce raiul mult mai aproape.
Dară nu te pripi, stai, gândește-te, așteaptă...
Întoarcerea în Eden se presupune a fi primită de semeni,
Tu când te-ai mai gândit la ce gânduri și fapte semeni,
La cel de aproape și unde-l îndemni, la cum te privește și cât poți să îi însemni?
Raiul e ca timpul. E făcut de oameni pentru oameni.
