Coarda vieții tresare în ritmul câtorva
buze dulci.
Ritmul dansului e același, indiferent unde
pleoapele culci.
Sărim adesea de pe piscuri în a norilor
fulgi,
Când calea ne împiedică de privirea
buzelor dulci.
Palpitul zbuciumat ce ni-l aduci,
Nu adoarme oricât ai încerca sa-l educi.
Cuvintele nu leagă sens, când emoții
traduci,
Pierdute sunt în inconștientul pe care
inconștient îl seduci.
Nu există opțiuni pentru nespusele
dorinți,
Când ele nu trec de a privirilor
rugăminți.
Doar doritoarele atingeri cuminți
Îți mărturisesc cugetul atunci când tu
minți.
Homeostaza e o deșertăciune ce-o pretinzi
Până ce involuntar amorului ofrandă o
aprinzi.
Nemuritor de necunoscut nesfârșit ai să
depinzi,
Indiferent către care culmi tu vei vrea să
tinzi.
Doar ascultă ale efemerități rugi
Și închină fericirii scurtele plăceri
ce-ai să le smulgi,
Iar la miez de noapte, când pleoapele
culci
Dăruiește-ți șoaptele elixirului buzelor
dulci.