Munteancă cu miros de kerosen

La miez de noapte ne-am cunoscut, de fapt de Ziua Imnului Național.
Andrei Mureșanu se gândi la niște versuri, dar se gândi și la o noapte.
Dansam cu prieteni, dar numai noi ne-am sincronizat ca în diferențial.
Rock, tequila și mișcari ritmate; tot ce a lipsit au fost una, două șoapte.

Să accepți câteva priviri, să știi să scrii în nisip și să ceri mării marea.
Atât cred că am știut. Veci nu socot că m-oi pricepe la lume și la date.
Te urmăream, nu te uitai. Munceai căpruii ochi, cât mai cătai tu zarea.
Zâmbete, dans și ușoare bucle; tot ce a lipsit au fost una, două șoapte.

Explozie solară să fi fost când nu l-am zărit pe Ra răsărind?
Să fi fost când apele răcoroase de umbre ne fereau în umbre cât cuprind?
Astronomi nu dorm, cât de neștiutori. Cherche la femme!
Lui Ra i te-am cerut. Războaie în Egipt - rege eu mă proclam.

Proeminența-i lumină și hidrogen din pete solare, el ne-a dat.
Văpaie tu l-ai aprins. Pete de insolație, explozie m-ai însemnat.
Briza mării, lipsit de atingeri, mărinimos eu eram vegheat.
Cad de somn. Adorm, picioare reci te rog de mă ia în brațe - căzut-am din eden.
Diletant am fost și am rămas, încă te caut în răsărit munteancă cu miros de kerosen.
Dar oare ce sunt eu?

Timpule trimite-mă la izbavă

Florile regina nopții cântă, dar gândurile nu zboară.
Cugetul în al său supliciu, mintea puternic înfioară.
Ceasurile, pot doar să bată, iar inimile să se îmbată.
Bat și ele, cât pot să bată: doar vreo ușă să le deschidă.

Orologiile sună. Timpule, să înveți inimile să răzbată!
Căci trecutul lui nu e curat, iar conștiința le e pătată.
Două inimi bat. În fapt, pot doar să pompează sânge,
Precum durelile de cap, nebunia lor, te poate frânge.

Suspin cumplit, destine coroiat. Doar soarta poate să te bată!
Oh.. cât meriți, fir-ai tu de împielițat și firava-ți judecată.
Zăpezi și frunze doar să îngroape sângele de pe săgeată.
Somnul fie sfeșnic, noaptea limpezească fruntea îngândurată.

În viață, orb poți fi de două ori. În rest se pedepsește.
De taci consimți: muțenia sau frica. veci, nu izbăvește.
De minți, te minți. Iar sufletul, molcom, îți lâncezește.
De în a tale minți vrei să construiești o liniște: citește.

Citește ce tu simți, citește ce te îndeamnă să te dezbraci.
Să te agați de ce-ți e scump și drag, precum vrejurile de araci.
Să dai lacrimilor frâu. Și-n pârâu` renăscut, fii iarăși botezat.
Ce merită în viață e atât de greu de obținut; nu-s cărți de colorat.

Luptă! Paj slab de înger, de vrei crăiasa să o străfulgeri.
De îți apar demonii în cale, ea să îți fie paznic și înger.
Ridică-te acum din mlaștini și nu fii atât de slab de înger.
Sincer, cutremul bătăilor căldură va revarsa, oricât de ger.

Viață

Fie zeul sau demiurgul cel care îi dictează;
Soarele, din amurg în amurg, cerul îl pictează.
Fie în nud, fie îmbrăcat de un nor nomand,
Se așterne, neam de neam - privirile-l pătrund.

Cerul său, mărginit de brațele lui Atlas,
Erupând zi de zi, iar noaptea dând altor focuri glas,
Răsad așterne vieții într-un cerc de ape.
Înconjoară-mă-n simțiri. Caută-mă îngrădit de zile - șapte.