Lent apunea portocaliul,
Și-alene răsarea amăruiul
Gândului că-n noaptea asta,
Încețoșându-mă nepasta
Am să încetez să mai adorm vreodată.
Albastrul cerului a încetat de mult.
Mă scol din visul că ziua n-a pierit,
Dar negrul nopții mă apasă-n tumult
Tristețea și fiorii mi-au murit.
Văd în alb și gri, pierdu-ta-mi vederea colorată.
Nu simt frustrarea că visul mă bântuie,
Căci clipe ce trec amintirea mi-o mântuie.
Cobor pe aleea celui marcat,
Cobor pe aleea celui întunecat.
Nici un chip în jur, nici urmă de martor,
Respir ca un orb în umbră de arbor.
Beau liniștea ca pe-o apă curată
Și aștept să îmi vină floarea de valuri purtată.
Se apropie copila cu-obrajii bujori
Cu pletele aprinse, petale de flori
Ardoare sublimă, noblețe divină
Inimă caldă, fără de vină.
Mă apropii de tine lipsit fiind de teamă,
Ma urmărești de îndată, privire vicleană.
Sunt rece, sunt sincer,
Ți-e frică, ți-e poftă.
Un pas ne desparte,
Privindu-mă aproape,
Telepatice șoapte,
Atingeri furate,
Te sărut...
Rămân mut pierzându-mi puterea.
Mă arde... m-a apasă durerea.
Aud roșul ce mi se scurge aramic
Săvârșită-e crima, morbidul ceramic.
Îmi zâmbești cu al meu suflet lăsat pe-al tău piept,
Vampirul de golemi, răpus-ai al meu drept
De a rămâne etern.
Și sub ochi-ți imenși sfârșitul mi-l cern.
Torente de gheață, torente de gol,
Torente celești, torente ce mor
Izvorăsc din al meu trup.
Cazut-am din piscul abrupt.
Zdrobite-mi sunt mâinile moi,
Încerci să mă cuprinzi și să mă ridici apoi.
Nu înțelegi ce-am pățit
Am pierit, parcă pierdut subit.
Nici lacrimi nu-ți curg, nici zâmbete false.
Te resemnezi la-nceput, în zare sunt case!
Nici urmă de chip, nici urmă de martor
Respiri ca o oarbă în umbră de arbor,
Dar ochii-ți sunt roșii și negru ție gândul.
Aștepți ridicarea să bântui pământul,
Căci ziua de mâine, când sus e lumina
Ai să-mi vezi lumea, doar trage cortina...
Efemere tot trec luminatele clipe
Și toate se-ntrec să îți treacă prin minte.
E seară iarăși, e noaptea de mâine.
E-ntuneric, e beznă, nici urmă de câine...
Urmează-ți porunca, e-o seară perfectă.
Bei liniște ca pe-o apă curată
Și aștepți să îți vină floarea de valuri purtată.
Se apropie copilul cu-obrajii bujori,
Cu pletele aprinse, petale de flori.
Săvârșită e crima, săvârșită e de mine
Se apropie ținta-ți, se apropie de tine.
Căruntă cărare, uitată-i de oameni.
Cruntă e crima când nimeni se uită,
Amare arome la râul de rumeni
Rămase-n cărarea de dramă suită.
