duminică, 26 noiembrie 2017

Manifest

Eram mic și te știam așa puțin, voiam să te cunosc.
Basmele mi-te conturau, nu vreun post de TV anost.
De printre bunici și povești încercam să te recunosc.
Din păduri Morgana pe asfalt fugeai,
                           eu după tine căutam vreun adăpost.

Incă te caut în zare să îți văd trupul dintre felinare.
Poate să-ți aud șoaptele și să le aleg pe cele pe care
Spre cunoaștere să le urmez, camuflat, în recunoaștere:
Speranțe-n viitor și urmași.. și-a lor cale de renaștere.

Prada - scop bătătorit târâș pe genunchi și pe coate -
Căprioară, urs sau cerb, trofeele trebuiesc vânate.
Individual urcând treptele supradimensionate,
Pe scara societății aleargă vipera și cobrele pedante.

Mișel, întunericul se ascunde pe după umbre.
Colorit frumos, acoperă magic adevăruri sumbre.
Prins la colț de blocuri caută o cale de evadare:
Gândește, analizează pune în practică planul de scăpare.
Stratagema eșuează, încolțit în colți luat prin suprindere.
Organigrama virozei, câtă clasă în puroi și ale sale n moduri de a da șah pe tablă și în viață înfrângere.
Mușcat, virusul încolțește înmulțit cu timpul de expunere
Îngroașă râsetul și zâmbetul își adâncește cutele.

Vrei nu vrei, te acaparează închipuirile putrede.
Degetele încep să îți joace, vrând să facă rele.
Rituri lâncezite te povățuiesc, depanator de sfori de ață de pe gheme.
Ghemuit în același colț cu lampadarele stinse.
Nu mai ești încolțit de anturaje și gândurile "colet" distinse.
Ești încolțit de îmbâcseala din casă cu geamurile închise.
Capitulăm în rutină, oricum aerul e 70% azot
Ce poate să mai conteaze un procent de emisie?
Știm cu tonții:
Normativele-s exagerate de o oarecare comisie.

Aerul închis/smogul e inofensiv, oricum fumăm din greu.
Cu mintea întunecată, văd atât de limepede cât eram de derbedeu.
Nu e nevoie să ridic un deget să pot împli ce vreau eu
Trebuie doar să deleg, nu să mă închin ca un mason vreunui zeu.
Cu credință, poți câștiga și de ești credincios și de ești ateu.
Alege doar să te impui și să te afirmi. Aruncă-te în față cu tupeu!

Segregați, pierdem Colectivul. Uniți unind rămășițele
Arse.
Speranțele rămân refugiul unui gând de unitate:
Împiedicați de aviditate și propria mentalitate.
Privește-mă în ochi în oglindă, cântărește-le pe toate
De-aș stărui și eu m-aș începe a mă bate:
Inima doar pentru mine.
Ce fac, ce gândesc, ce creez și aleg să cresc
le fac să-mi fie bine.

Ființe fantastice, malefici precum poveștile despre strigoi
Spâni, din regatul celui Roș ne jucăm de-ascunsa prin noroi.
Aceeași, dar despărțiți de factorul vizual și cel material.
Îngrădiți de-un banal epidemic blocaj mental.

Cât aș vrea să ne trezim!
De-am stărui, de-am alege pentru amândoi:
Descoperiți de vicii, în suflete de oameni goi
Dezgoliți de ego, gândește pentru toți și implicit la noi.

Cât de ușor poate fii să te pui pe primul loc,
Să reglementezi legi: ce te au doar pe tine ca scop.
Te cunoști cel mai bine, încredere ai doar in tine.
De-ai știi leacul pentru cancer, ne-ai vinde pastile
Homeopatice și pe el l-ai îngropa cu tine.

Învăluit de putere îți e atât de ușor să te pierzi,
De nu erai deja pierdut crescut pe pile,
Nu cu fructe din livezi. Nu le vezi…

Deschide-ți mintea către retrospecție, primitor la critică și inspecție.
Nu doar amputa daunele, caută cauzele de infecție.
Pansează, nu pasează. Ajută-i pe oameni, să poată ieși din noroi.
Tratează, nu trădează. Numai împreună sistăm accesul la gunoi.

Astfel, în timp te poți corecta pe tine.
Mă vezi că am călcat strâmb îmi dai una după cap,
Mă prinzi de mână și mă tragi și pe mine.
Ia-i pe toți la puricat și fii cu ochii-n patru.
De atâtea ori un fraier a putut preveni un dezastru.

Înțelege un lucru, iar ăsta e doar pasul unu.
De-ar fi să alegem în familie și colegialitate:
Tu m-ai ajuta pe mine și înapoi toate ți-ar fi ajutate.

Tată de fiică, ea se întoarce seara din oraș.
Singură, e o pradă ușoară: e agresată de-un golănaș.
Băieții se plimbau pe stradă, tu vezi scena fruntaș.
Dai din coate și lătrați, atât de simplu alungați pe pungaș.

Am luat taxiul din centru, 2 km să ajung grăbit până la gară.
La destinație face 30, zis chiar așa într-o doară.
Ciripește, nu dormi, iar de e un cap pătrat.
Reține numărul și firma și apoi l-ai reclamat.

Studențel, colegii de grupă nemulțumiți, dar plictisiți și nedornici de comentat.
Vorbă în vorbă, am convins vreo doi să își spună nemulțumirile și împreună
Am oprit una dintre nedreptăți, în urmă am lăsat pentru mulți o cale de urmat.

Manager de spital inapt, ține spitalul blocat.
De partid e sus pus, nici măcar un vot nu l-a adus.
Doctori și asistenți de spital se revoltă.
Incompetența nu are cum să le stea în contră.

Membru de partid, directivele din consiliu devin din ce în ce mai de câcat.
Nu mai stau în bancă, cu mâinile la spate legat. Decât să fiu o masă din nimic.
Mai bine mă ridic, bat cu pumnul în masă și din nimic am ieșit atât de multe să fac.
Dar ce să vezi, și Ionică m-a urmat, cel nou a avut și el ceva de contestat și așa:
Nu am putut să oprim de tot inepția, dar totuși au reluat textul la corectat.

Copii de bani gata, cu părinții vin la școală cu buzunare la exhibiționat.
Profesor cu drag de elevi, refuză și le explică cum își fac odrasla agramat.

Cu trenul de la mare, mă întorc liniștit acasă.
Din boxe încep să sară muzica unui încuiat.
Sunteți un vagon întreg de oameni agasați.
De nu vă arătați deranjul și acționați, voi nu el e un handicapat.

Ne-am ajuta fratele ajutați de frate. Hai că nu e chiar atât de greu!
Ai avut și tu atâtea momente când ai avut tupeu, dar nu mai fi derbedeu.
Fii un zmeu, și latră când cineva aruncă cu rahat în mulțime,
Fii critic când cineva nu își face treaba bine, și de greșești
Acceptă și învață: data viitoare toți vom câstiga cu tine.

Primul pas e de la tine, restul vine de la noi. Cu încredere îți mărturisesc: totul pleacă de la educație.
De-am lucra toți, cât de sigur știu la toți ne-ar fi mai ușor, toți am fii mai bogați
Și toți ne-am bucura de un sistem medical adevărat, de sistarea birocrației,
De justiție, am înfrâna și chiar decapita urmele de corupție.

Copilul ar merge atât de dornic la școală, iar seara ar avea ce să ne povestească.
Noi tot atunci, prea împliniți, vom putea în ochi.. sinceri îl lăsăm să ne privească.