Zambetul oamenilor călătorește
prin comos,
Indiferent de om și cât o fi el
de faimos.
Privirile primesc zâmbete și
radiază la fel de frumos
Și apoi alte zâmbete se
răspândesc pe cer și prin cosmos.
Clipele sunt frumoase, indiferent
ce ai spune,
Zorii și razele pe retină oricum
se vor compune.
Frunzele de cedru voioase se
dezlănțuie
Și amintirile ce trec se țin
într-o statuie.
Culmea e acoperită de mult aer și
rațiune,
Iar gandurile din monolog formează
o narațiune.
