Vamă

Te iubesc precum în basme, dară zgripțuroaica și cu zmeii nu mai sunt.
Așa-mi rămâne doar în luceferi și în astre rugilor să le dau cuvânt.
Te resimt, în trup și suflet, atingerile tale urme-mi lasă să-mi pătrundă-n simțământ.
Sufletu-mi căzut în plasa-ți, tu sirenă ce ma chemi, apă scufundată în pământ.

Văile albastre ne cutremur, codrii se îneacă în oceanul din adânc.
Cântul tău mă îndeamnă și mă cheamă: mirean la bordul unei plute să mă arunc.
Misterele de sub volbura spumegândă mă atrang ca să le ascult.
Stelelor bolții le urmez cărarea pietruită între stelele din adânc.

Ma înec, prinde-mă în plasă. Sunt facut pentru bulgării vâsliți de plug.
Te recunosc după podoabe, lumina lor subtil întunericul îl ung.
Cuprinde-mă de-mi dă aer, lucirea ochilor o pierd ca prin gând.
Să reluăm păcatul: trezește-mă cu mărul lui Adam mușcând.

Amețit în vâltoare, de volbură și valuri alungat înapoi către țărm.
"Salvat"- trecut-au furtuni, izgonit de briză și curenții de vânt;
Doar malul ne e dat să ne cunoaștem, atât de sacru și de sfânt.
Echilibrul e amar.. mai mult ar să ne piardă. Nădejdea ne-o sfărm'.

Pământul ascuns pe sub ape, apa înconjoară întregul pământ.
Echilibrul îi desparte. Ca unul sunt doar pe maluri și în adânc.
Mângâierea-ți mă macină, însetat îți cer fierbinte de plângi.
Mă azvirl înapoi către ape: În mariane așteaptă-mă atunci!

Izgonit nu mă aflii, din mare văzduhul cu privirea străpungi.
Pe uscat urme lasat-am, împinsă de sufragiu-mi să urci.
Maluri, vame înguste, necugetat aluneci din abis în alpin.
Prin fluvii, în râuri și torente către izvor mă cauți-n suspin.

Te-am căutat și nu ești.. atât de rece, inertul m-a înecat în declin.

Am să te aștept la graniță, teamă-mi e să nu ne despărțim divin.

Te-ai ascuns, cât am rătăcit.. rarefiatul m-a înghețat sub un pin.

Să ne regăsim la frontieră! Frică-mi e de călătoria celui creștin.