Simtiri de iarna

Plebea de-alta data ce curgea siroaie dinspre ceruri,
Sade acum intunecata pe pamantul de-alta data.
Zarea de demult incetosata zace alba-n zi si noapte
Mii de fulgi, ei se rasfrang din cer pan pe pamant in fosnete si soapte.
Soare-n noapte si cu stele, vifor cete de lumina
In zapada cea senina, ce se-ntinde din rasare pan la floarea-nalta in inima ce-o poarta.
Sub sclipiri de clipe ce minune, cantece din glasuri line, de prin carari strabune, vin in forfot de inimioare ce bat in colinde, in suflete romane.
Cristale de simtiri, renasc in dureri de bucurie sau plansete de agonie cand cele dragi din al nostru simtamant, nu mai sunt pe pamant, sau in zarea ochilor plapand.
Insa toate bune si cu rele din rasaritul luminii mele, le primim cu fericire in adancul firii noastre, in adancul haului de iubire ce canta in colinde, in plapande clipe.

În preajma ta

Sub privirile tale
În hăul firii sale,
Sub ploii de stele
În adâncul inimii mele,
Sub zâmbete de Soare
În valurile de mare,
Sub fiorul Lunii
În atingerile simţirii,
Sub ape şi ninsori
În mângâierilor pori,
Sub răchita cea pletoasă
În a ochilor plasă,
Sub fulgere şi furtună
În a naturii cunună,
Sub crenginile de stejar
În flăcărele de jar,
Sub mâna ta cea caldă
În bătăile-mi ce-avântă,
Sub Aurora Boreală
În a codrului petală,
Sub Australa Auroră
În noaptea-i lugubră,
Sub căderile de râuri
În pasărea colibri,
Sub amorul vântului
În veşnicia sufletului...

Sincronul bătăilor mele
Regăsesc în privirile ele
Cald, incinsul simţământ,
Fără tine nu-i Pământ.
Al meu centru univers
Eu pe tine te-am ales.