Plebea de-alta data ce curgea siroaie dinspre ceruri,
Sade acum intunecata pe pamantul de-alta data.
Zarea de demult incetosata zace alba-n zi si noapte
Mii de fulgi, ei se rasfrang din cer pan pe pamant in fosnete si soapte.
Soare-n noapte si cu stele, vifor cete de lumina
In zapada cea senina, ce se-ntinde din rasare pan la floarea-nalta in inima ce-o poarta.
Sub sclipiri de clipe ce minune, cantece din glasuri line, de prin carari strabune, vin in forfot de inimioare ce bat in colinde, in suflete romane.
Cristale de simtiri, renasc in dureri de bucurie sau plansete de agonie cand cele dragi din al nostru simtamant, nu mai sunt pe pamant, sau in zarea ochilor plapand.
Insa toate bune si cu rele din rasaritul luminii mele, le primim cu fericire in adancul firii noastre, in adancul haului de iubire ce canta in colinde, in plapande clipe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu