În lume-ți m-ai aruncat.
Cu zâmbetul m-ai mușcat.
Nesfârșitu-ți s-a arătat.
Apocalips, nu timpul nu te lasă,
Ci dimensiunea noastră, din vise aleasă.
Ea nu e în jocul, pe care-l conduci
Nici sfârșitul, nu poți să-ni-l apuci.
Înțelegerea face rămășag ca noi doi
Să-ți scriem fine și să devenim eroi.
Istoria se repeată,
Dar nu-n op de cretă
Ci-n dans de pecetă,
Când lumea regretă,
Calea ne rămâne secretă:
”O… ființă nemuritoare
Trăiește-ți clipa,
Ca muritorul
Trăind o nemuritoare clipă.”
