Sărut-o, iar și încă o dată.

La fine de zi, când trupul să îmi cadă,
Iar când pe pat ciolanele-mi grămadă,
Mireasma-i în așternut să mi-o ascundă.

Picioare reci, între ale mele fierbinți se afundă.
Zvelt, mâna să mi-o fure și sub cap de o aruncă,
Eu din ce în ce mai amorțit și ea tot mai rotundă.

Barba-mi 'ți-e pieptene, părul tău fața-mi inundă.
La mine în brațe, din univers în somn te cufundă.
Nasu' mă gâdilă, în cosmos înapoi într-o secundă!

Îți e frig: cuplul între plapumi și pături să pătrundă. 

Legământul fierbinte și iubirea "așa duios" ne inundă.

Treaz supus la mare încercare: răsuflarea ei culcată.

Chinuitor amânat, de Ene vizat în cele din urmă,

Tresari impacientată: Flacăra e stinsă, ușa închisă?

Da, dar vezi de verifică acum. Caută, drege și face.
Liniștea-i îți va aduce, atât glorios, somnul în pace.

Revenind, ea zvâcniște în somn de vise purtată.
Sărut-o pe frunte și te strecoară alături încă o dată,

Adormind cu picioarele afară, ea înfofolit adormită.

Trecut abia de șapte, te trezești atât de învigorat.

Scurtă, dar deplină odihnă langă îmbujorată.

                                            Sărut-o, iar și încă o dată.