Munteancă cu miros de kerosen

La miez de noapte ne-am cunoscut, de fapt de Ziua Imnului Național.
Andrei Mureșanu se gândi la niște versuri, dar se gândi și la o noapte.
Dansam cu prieteni, dar numai noi ne-am sincronizat ca în diferențial.
Rock, tequila și mișcari ritmate; tot ce a lipsit au fost una, două șoapte.

Să accepți câteva priviri, să știi să scrii în nisip și să ceri mării marea.
Atât cred că am știut. Veci nu socot că m-oi pricepe la lume și la date.
Te urmăream, nu te uitai. Munceai căpruii ochi, cât mai cătai tu zarea.
Zâmbete, dans și ușoare bucle; tot ce a lipsit au fost una, două șoapte.

Explozie solară să fi fost când nu l-am zărit pe Ra răsărind?
Să fi fost când apele răcoroase de umbre ne fereau în umbre cât cuprind?
Astronomi nu dorm, cât de neștiutori. Cherche la femme!
Lui Ra i te-am cerut. Războaie în Egipt - rege eu mă proclam.

Proeminența-i lumină și hidrogen din pete solare, el ne-a dat.
Văpaie tu l-ai aprins. Pete de insolație, explozie m-ai însemnat.
Briza mării, lipsit de atingeri, mărinimos eu eram vegheat.
Cad de somn. Adorm, picioare reci te rog de mă ia în brațe - căzut-am din eden.
Diletant am fost și am rămas, încă te caut în răsărit munteancă cu miros de kerosen.
Dar oare ce sunt eu?