E de
neînțeles cum într-un timp atât de scurt
Din
lăuntrul simplului om se poate comite un furt.
E de neînțeles cum necontenit dorul poate să doară,
De
parcă de ieri nu ne-am mai văzut pentru prima oară.
E de
neînțeles cum o ființă prelung... în gând îți tot poate fi,
Deși
de-un amar de timp tu nici din zare trupul nu i-l ai putut privi.
E de
neînțeles cum trecând pe unde tu s-ar putea chiar acum să treci
Inima-mi
tresare, oare am să îți revăd ochii de atunci, pe cei atât de reci?
E de
neînțeles cum inexplicabil subconștientul adesea îmi sabotează simțurile,
Iar
prin solitudine arborescent crește recurent migrena, ce-mi acaparează mințile.
Pentru mine e de neînțeles... e de neînțeles... e de neînțeles...
E atât
de nedrept să te îndrăgostești după ce tocmai te-ai despărțit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu