Tagadam

Într-un dans ne-am cunoscut, ales-am să ne cunoaștem într-un dans.

Intim petrecut în încleștările de brațe, inimi bătând pe după șoapte.

Un doi, stâng drept și stâng iarăși apoi.

Ține-mă de mână, de mă urmează, am să îți aduc un trifoi.

Trei patru, așteaptă-mă doar vântul mă va aduce înapoi.

Pirueta, pirueta, întinde mână să te prind.

De-ar vrea și cântul să-mi redea trupul să-ți cuprind.

Am să schimb melodia înapoi, mai tandre sunt clipele de un doi.

Singur mișcările nu le pot pricepe, parcă întregul das ar fi de alt soi.

Cât de dragi îmi sunt mișcările pe care împreună le învățasem.

Fiecare întorsătoră, fiecare zâmbet de printre patru-cinci foi,

Fiece pas ascuns și nedesprins îndoi.

Tagam-tagam, ăsta e ritmul ce s-a lipit de noi.

Lumea valsa cu el atât de comun pe lângă noi.

Dar nu cunoșteau tainele sale, precum aștia doi noi.

Îmbrățisările ni le corectam atât de simplu amandoi.

Un pas mai lung, mai aproape și sincronul mai vioi.

Pirueta, pirueta. Unde ești? Stângaci singur pierd timpii

Cinci, șase, șapte și opt, toate îmi intră în război.

Trebuie să îmi recapăt ritmica, închid ochii și inspir.

Tagadam-tagadam, fără figuri complexe doar îmbrățișarea tândră în un-doi.

Îndelungi așteptări de dor și stângăcii fără de mangâieri apoi.

Noi, trei, patru, cinci, șase, șapte și opt, noi.