O vidră-mi doresc

Îmi doresc o vidră, nu să o am sau s-o stăpânesc. 

Căci nu aș putea trăi să știu că eu sunt cel ce-o îngrădesc.

Ci doar să o știu aproape, căci mă face să zâmbesc.

Cu ea, totul e altfel, e mai frumos și diafan, simt că trăiesc.

Puiuț micuț, cât pot eu oare pe tine să te doresc?

Să îți sărut dulceaga frunte și nasurile să ni le contopesc.

Chipul tău ferice și zâmbetul veșnic aș putea să ți-l privesc,

Fericire să-ți ofer la rându-mi și dragostea să-ți împlinesc.

Dar eu, te știu că ai venit din mare departare, că pe meleagul românesc

Nu e legal să te cunosc, să te am în brațe și să te îndrăgesc.

Nici cum a-mi fi altul gândul, să nu cumva să nu te prețuiesc,

Dară mai mari și-au spus cuvântul, și din forul lor judecătoresc

Au decis să ne taie avântul și de dragostea-ți să mă lipsesc.

Făr' de îndoială nu pricep să nu transpir și să mă ostenesc

Ca noi să ne purtăm tot dragul și de dor amorul să ni-l ocrotesc.

Primejdia s-o îndepărtez, neputincios am început să călătoresc

Să aflu vreo scăpare, negura cea mare poate ajung să o limpezesc.

Oare vreun regat mai blând, oare vreun ținut pe care să-l jefuiesc?

Și din a sa avuție libertarea noastră să ajung să ne-o orânduiesc?

Totuși trebuie să recunosc și sincer eu să îți mărturisesc

Că nu sunt chiar atât de iscusit, cum mi-aș dori și doresc să reușesc.

Căci lunile tot trec, și din puterile-mi ce am putut să scormonesc

Doar m-a dus în depărtări și sufletu-ți cu dor să-ți învelesc.

Dar nu mă dau bătut și mai hotărât, eu cu avânt, am să țintesc.

Cineva numai să îndrăznească a mormâii că eu te amăgesc

Și neclintit le-oi arăta voința-mi sufletului meu moldovenesc.

Trupșoru-ți alunecos atât de mult eu aștept să ți-l zăresc

Iar la iarnă căpșorelu-ți drag cu sărutări să-ți încălzesc.

Dară zvonuri despre un tărâm, ce pe cei ca noi îi așteaptă și îi primesc

Am auzit și curând presimt că urmează, presimt că am să îl găsesc.