Chemare in Vafiunivers

Vino în vafilume!
Vino în vafiunivers!
Îți promit că o să te schimbi.
Îți promit că o să te pierzi.

Oriunde ai fi, oricât de departe,
Oricând ți-ai dori, orice zi orice noapte,
Doar închide-ți ochii și deschide-ți privirea.
De-ți lași tot trecutul și-ți uiți amintirea
Ai să-mi auzi chemarea într-un strigăt, într-o șoaptă:

În firmamentul pleoapelor e o poartă, ce te așteaptă.

Nu-ți trebuie vreo cheie sau pesemne vreo vrajă ocultă,
Nici rituri străvechi, rupere de lumea sau învățături emerite.
Dar e o naturii lege. O! tu dragă faptură, te rog de m-ascultă.

Oamenii se nasc și mor, dar ale lor gânduri sunt veșnic făurite.
Ele se nasc și ușor se ridică. Zboară! În lume, etern, fără să moară.
O! De vrei ca prin cuget nepieritor să trăiești
Pe-al tău întunecat eu tu trebuie să-l părăsești;
Făr' de firmitură de rău sau fărmitură nebună,
Făr' de impur, fie cu soare augur sau furtună.

Totuși, e o lege a naturii, de oameni ea poate fi încălcată.
Vicleana poartă te va primii lipsindu-te de lungă judecată.
Iar tu mieroasă ființă în timp, în vecie, de-un nimic vinovată
De ură, dispreț și rău într-un demon vei sfârși, încet infectată.

Ia un balot de paie c-un singur fir putred în mijloc.
În cele din urmă el se usucă înegrind un pumn de semeni.
Ia un balot de paie c-un singur fir putred în mijloc.
Acordă-i nemurire și peste ani mucegaiul va fi pretutindeni.

Răutate e contagioasă și crește-n lentoare,
Viața noastră se sfârșește înainte ca ea să ajungă prea mare.

Cugetă și alege, indiferent de ispită,
Dar ah! Cât e de mare, aș intra și eu într-o clipită!
Parcă văd...

Prin timp și prin spațiu nu ai să te mai rătăcești.
Îndepărtarea spre roș' de vrei ai să poți s-o oprești.
Iar marginile lumii îți vor creiona atent chipul,
Nebuloasele toate în ochii tăi o să-și verse nisipul.
Iar erupțiile stelare îți vor da căldura inimii,
Galaxiile poate pe buzele tale eternitatea o vor înmii.
Vise, dorințe, totul ai să-ți împlinești
Orice zi, orice noapte, tot ce-ți dorești.

Însă, tu doar spune da iubirii și acceptă-mi nemurirea.
Poate nu e salvarea omenirii, dar îți voi da și fericirea.