Răbdare

Răbdarea îți ia atât de mult timp să o înveți,

Deși, sincer, cred că nu se învață niciodată.

Când, nevolnic, trebuie să tot înduri, să tot aștepți

Clipa-n miere se preface, amară impregnată.

Nu e că ai sta pe loc și nimic ce nu ai putea tu face,

Dar sunt lucruri cu rost și fără rost, ce toate nu-ți dau pace.

Atâtea culori și forme fără sens, se joacă în pasteluri colorate,

Ce-n scopul lor caută doar să acopere albul pur, plin de dreptate.

E ceva mai măreț decât noi, ce ne guvernează de departe.

Se agită în simplitatea noastră, să ne îndrepte poate, poate;

Dar și în neghiobie ce oare e greșit, de ferice ar fi toate?

    Ascultă, caută și află, cercetează și te-ntreabă. 

Cu răbdare ai să le termini, curând, pe toate,                         

                                 Bineînțeles, când nu vei mai putea răzbate.