Nu e adevar pe lume indeajuns de cert spre a cunoaste.
Toate ce exista traiesc si trec prin mine spre a se renaste.
Pasesc pe mersul inapoi al unei minții atrase de șoapte.
Minte, cum poti tu minte? Ignor, caută dincolo de fapte.
In launtrul meu e un copil, e fatarnic si curios cat incape.
Nu pot sa-l stapanesc. De nu-s atent ma pacaleste pe la spate.
In adanc nu sunt singur, am un sfetnic. Habar n-are de bine si rau.
Il urmaresc peste tot. Ma indruma si catre pisc si catre hau.
Temere-mi e sa nu pot sa discern. E atat de inocent imi spune si de rau si de bine.
In joaca-mi arata oferta, dar alegerea si tot ce e de decis si facut tine de mine.
Trag nadejde ca am sa pot sa il conving pe mine sa ma asculte.
In mine nu sunt doar eu, e o minte cu o persoana sau poate mai multe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu