Glod

Coexistăm în glodul nesfârșit al neștiinței și ignoranței,

Iar simplele nimicuri ne întrețin acea flacăr-a speranței.

Neputincioși ne potrivim vremelnic în idealurile romanței.

Să ne unim nimicnicia visând la infinit prin calea aroganței.

Mizerabilele cercuri sociale îmi fractalizează gândirea,
Dar să mă înece mizeria nu îmi voi curma răzbunarea.
Incercui societatea în ale mele incapacități, rasuflarea...
Ei o să sufere sigur de un astm ce-i va sugruma exaltarea.

Jegul dă nastere minților epidemic infectate
Și stăruie în eu până, ce trupul cere libertate.

Guvernarea tăiată, autonomia corpului se reîmparte.
Creșterea unei civilizații noi - cancerul are dreptate.

Suicidul paraziților intestinali confirmă protestele cu foamete.
Săracii au ajuns să moară de foame pentru cei ce mor de foamete.

Plantasem un cedru, dar i-au ars rădăcinile cu scrumul de la tigară.
Cerșetorii păzesc militărește fiecare supermarket și fiecare gară.

M-a mușcat o vulpe turbată și a murit după ce i-am tăiat padurea,
Iar căprioarele toate au scăpat în rai când am terminat sacrificarea.

Încălzirea globală săptămânal îmi contaminează televizorul,
Oameni nu vă impacientați la iarnă nu va mai degera poporul.

Nu te întrista, nu e vina ta. E o nemernică de amprentă ecologică.
Pentru carnea ta curge sânge și sevă din inocenta natură economică.

Multe rele s-au facut, dar fii pe pace Dumnezeu le va iarta pe toate,
Dar la intrarea în rai ai grijă să nu ajungi sa plătești TVA-ul tot în rate.

Aprindem lumini noaptea, orbească liliecii, ca să alungăm întunericul din comunitate.
Totuși, pe timp de zi de la atâta lumină nu ne mai sinchisim să ascundem inima plină de răutate.

Azi iar mi-am ajutat prietenii, le-am dat like si share, dar din dar de împărăția cerului o să avem parte.
Ieri iar nu am zâmbit nici unui om, dar am scos fasolea instinctiv când am auzit selfie din spate.

Iți plimbi bebelușul pe trotuarul de lângă stradă, uite tirul și tu pe acea trecere.
Franează mașinile, iar azbestul încins seamănă inconștiența noastră în tacere.

Spiritul antreprenorial al tinerilor cultivatori de furuncule și coșuri,
Extinde fosta fabrică, împarte chinurile, răspândește chimicele, dăruiește.

Esteticul e un zeu al vieții din zilele noastre moderne,
Te rog adâncește-ne iluziile cu chipurile noastre ”superbe”!

Preconcepțiile deluzorii ale judecăților în necunoștință de cauză
Ne fac oameni, norocul nostru că în final omul trebuie să moară.

O clipa afundat în dragostea unei zile cu soare mi-a redat torentul de speranță.
În cele din urmă se va extinde și ne va vindeca de defecte și de dulcea ignoranță.