Cenușiu

Alb,
Albă îmi este coala de hârtie,
Dară minte de gânduri îmi e plină.
Nu înțeleg ce e și ce o să vină,
Dar probabil cerneala e de vină.

Greu,
Greoi îmi este cugetul uneori,
Fără de cale să pot să îl desdoi.
Nu știu dacă ține de amândoi,
Dar cert îmi e că îl răpunem goi.

Slab,
Slabă memorie mai pot să am,
Când fericirea uită să o soarbă.
Nu îmi e vreun fir ascuns în barbă,
Ce n-ar dori acum să mi te aibă.

Negru,
Neagră ar fi noaptea fără de lumină,
De n-ar fi inimi de departe s-o mențină.
Nu cred că de e pală ea în bătăi suspină,
Ci doar de culoarea nu e cea ce o alină.