În jurul lampadarului stradal

În jurul lampadarului stradal mă plimb la miez de noapte,
Pașesc în umbră îngândurat și nu pot să îmi încap niciunde.
De juru-mi împrejuru-mi înconjurat de orice fel de șoapte
Ce gândul mi le-a dat, aș fi plecat, dar nu am loc fie oriunde.

În jurul lampadarului stradal să îți povestesc de o iubire
Ce mi-a fost dat ca eu s-o am și să o înec în amăgire.
În împrejurări frumoase am întâlnit o drăgăstoasă fată,
Dar mai apoi mi-a fost dat să o cunosc pentru prima dată.

Totuși cum știm că este lumea pământeană și cărarea grea în viață,
Locul face să ne împartă: ea pe un fir de păr și eu -un fir de ață.
Dară gândul ei prinzându-mă de mână am ales un câmp cu flori,
Ce-am mai alergat în el, cum ne-am bucurat de atâția dulci fiori.

Înstrăinați de depărtări nebănuit ne-a fost dat să ne știm ca unul,
Ca orele să treacă abia și ea și eu să știm mereu und-ne e gândul.
Legați de transparente îmbrățișări am ajuns să ne lege o conexiune,
Poate candva să ne vedem și să pecetluim amorul într-o dimensiune.

Tot îi plăcut să știi că undeva în zare este cineva ce e numai al tău
Și că în orice fel de imprejurare și poate în orice fel de negru hău,
Să știi că ai oricând scăpare, că e un foc ce îți păstreză de căldură,
Că îți pregătește alinare numai să mergi la el când viața e prea dură.

Înstrăinați de depărtări și ajuns hoinar intrai netrebnic într-o poiană,
Iar pe o potecă, uitând de remușcări, rătăcii după o luminiță orfană.
După copaci nu se vedea nicicum focul și mă luai de după lumânări
De m-am fript așa rapid cu ritmul dansului unei stranii încăpățânări.

Tot îi plăcut să simți căldură aproape, oricât ar fi ea de pală și pitică

Și ca între atâția nori de negură să îți dea o rază licuricii fie ea și mică.

Să trăiești în prezent, nu în clipe viitoare, e un tainic răgaz de alinare, 

Dar apoi conștient să vezi că din acel viitor ai comis o tacită asasinare.

Înstrăinați de depărtări era firesc să dăm cândva prinsorii drumul,
Ca orele abia să treacă și să mă înlăcrimeze aspru din zare fumul.
Legat de febra dinspre orizont aflai că a fost incendiu și se stinse

Totuși oare am să mai aflu vreodată eu despre jarul ce se risipise?

În jurul lampadarului stradal ți-am spus cândva de o iubire,
Ce mi-a fost dat ca eu să o am și să o tot păstrez în amintire.
În împrejurări duioase din îndepărtări îmi voi aminti de tine,

Dar să știi: ferice tu vei fi cu oricine mai aproape decât mine.

În jurul lampadarului stradal mă plimb la miez de noapte,

Pășesc în umbră îngândurat și mă păzesc de viclene șoapte.
De juru-mi împrejuru-mi înconjurat nu găsesc loc niciunde.
Eu urmăresc un foc de căutat, ce plecase de acum oriunde.